Deschiderea unui cont demo pentru forturi. Amintirile Unui Ambasador Sovietic

deschiderea unui cont demo pentru forturi

Deschiderea unui cont demo pentru forturi seară va fi dedicată filmelor de absolvenţă ale unor reputaţi regizori formaţi la această şcoală, precum Andrzej Wajda, Roman Polanski, Krzysztof Kieslowski, Krzysztof Zanussi ş.

Aşteptarea a luat sfârşit! Legendarul show Fort Boyard începe în această seară la Pro TV, ora 20.30

Proiectiile vor avea loc în fiecare zi la ora Ion Voda Viteazul nr. Ştefan cel Mare şi Sfant nr.

deschiderea unui cont demo pentru forturi

Gheorghe str. Kos Karoly nr. Pelesului nr. Franklin nr. Brukenthal nr. Expoziţia va putea fi vizitată până la 31 martie a. Geambaşu şi Lamentaţii de Jan Kochanowski trad.

Geambaşu şi P. Stoicescuacesta din urmă în ediţie bilingvăora Timişoara, librăria Cărtureşti, str. Mercy nrora Bucureşti, librăria Cărtureşti, str. Pictor Arthur Verona nr.

Amintirile Unui Ambasador Sovietic

Domnească nr. Expoziţia poate fi vizitată până la 20 aprilie. Regulamentul concursului şi mai multe informaţii pot fi găsite pe pagina de net a Institutului secţiunea Concursuri. Vă invităm să participaţi la noua ediţie a concursului pentru internauţi, cu premii constând în cărţi.

Sunt invitaţi să participe atât internautii din Romania, cât şi cei de peste graniţe.

Salazar și revoluția în Portugalia - flowerdecor.ro

Cărţile şi revistele poloneze vă stau la dispoziţie gratuit la sala de lectură. Pe pagina de web a Institutului, găsiţi la Polonia, sub Cultura, buletinul cultural editat de Ministerul Afacerilor Externe din Polonia, în limbile engleză şi franceză.

Tot pe pagina Polonia găsiţi anunţuri legate de burse şi concursuri organizate în Polonia. Spaţiul în cazul unui substantiv abstract precum cel numit mai sus este fie spaţiul social, fie cel individual, deoarece chiar şi sentimentele, ideile, opiniile, frazele pe care le auzim şi de care rezonăm se mişcă şi respiră într-un aer al lor; nimic pe lumea aceasta, în contingent, nu se află în sine tot ce ne atinge sau atingem, ceea ce sesizăm îşi creează, spontan, un spaţiu al lor, un aer, cum spuneam mai sus, un cadru din care şi cu ajutorul căruia el sau ea pot fi priviţi sau privite.

deschiderea unui cont demo pentru forturi

Astfel, vinovăţia pe care deschiderea unui cont demo pentru forturi simte o persoană se va instala imediat într-un context, fizic şi uman, şi abia acest context o va întări sau diminua.

Aşanumitele procese de conştiinţă nu se fac niciodată în vid ; acuzele pe care ni le aducem noi înşine sunt, adesea, ecouri, rezonanţe ale unor acuze deja exprimate de guri streine sau care ar putea fi exprimate. Chiar şi evaluarea vinei pe care ne-o facem noi înşine, cu gura strânsă, în intimitatea gândului, ţine cont cel mai adesea de normele morale sau convenţionale ale locului, momentului sau tradiţiei.

Nu suntem singuri, vai, niciodată şi, de cele mai multe ori nici nu vrem să fim! De altfel, deschiderea unui cont demo pentru forturi ceea ce numim laşitate morală ţine de faptul că ne refugiem adesea, în aprecierea propriei vini, la judecata altora, exprimată sau posibilă.

Atât de puternic, de tiranic suntem legaţi de ceea ce se cheamă opinia publică sau de normele unei colectivităţi, ale unui grup.

deschiderea unui cont demo pentru forturi

Păcatul ca atare şi acest lucru poate părea curios multora! Procedeul prin care cineva, asistat de un altul, o persoană amabilă şi cel mai deschiderea unui cont demo pentru forturi tăcută, investită cu o anume prerogativă, îşi deschide sufletul! Noi, se pare, suntem, în ceea ce priveşte exerciţiul moral, ca nişte infirmi care sunt ajutaţi să meargă, să păşească, de un altul, un asistent ce ne oferă cârjele necesare şi care posedă un anume calm, ca şi o anume ştiinţă sau, poate, o anume putere de a asculta, de a duce, a purta, de a se încărca de povara altuia!

Iar prezenţa unei asemenea persoane, în acest caz, al spovedaniei sau terapiei psihanalitice, este spaţiul de care vorbeam mai sus, de care are nevoie psihicul nostru pentru a se deschide, pentru a lua act de acea realitate incomodă care tinde să rămână mai degrabă ascunsă, secretă, pe care o numim păcat sau vină. Nu cumva vor apărea de pretutindeni tot felul de falşi asistenţi benevoli, numiţi jurnalişti sau istorici, sau scriitori dornici de a aborda teme care se vând, poate sceptici de profesie sau oportunişti pur şi simplu, fericiţi de a învinovăţi pe un altul, părând astfel că se ridică pe ei înşişi?

Ceea ce se numeşte resentiment. Omul e slab, înfiorător de slab, el are nevoie mereu de cineva pentru a-l scoate din acel impas care se numeşte, vag şi general, procese de conştiinţă. Şi, adesea, negăsind sau nevoind a găsi o astfel de instanţă, de persoană, omul, omul vinovat se aruncă în false justificări, minţind harnic cu adevărul şi, nu de puţine ori, la propria sa vină adaugă şi altele, învinovăţind nu numai timpul şi istoria, dar şi pe alţii de propriile sale rătăciri şi acte.

Nu de puţine ori, o crimă, justificată în ochii făptaşului este urmată de o alta sau chiar de altele, inutile, deoarece criminalul nu-şi poate accepta nu numai fapta dar nici consecinţele ei.

Or, una din aceste consecinţe, poate cea mai teribilă, este ceea ce se numeşte o conştiinţă încărcată. Când, într-adevăr, omul este cu adevărat singur, împins însă în acea singurătate teribilă, adesea insuportabilă, care strigă în interiorul psihicului său cu mii de guri nevăzute, împingându-l pe vinovat uneori la marginile nebuniei. Miturile greceşti au inventat acele păsări cu gheare şi ciocuri monstruoase, Heriniile sau Harpiile care îl urmăreau pe cel vinovat de o crimă de sânge, hărţuindu-l peste tot, aşezându-se pe masa lui şi murdărindu-i bucatele.

Acea singurătate în care l-au precipitat pe orgoliosul Raskolnikov să comită cele două crime, o singurătate care ar fi trebuit să fie una a libertăţii de destin, napoleoniene, singurătatea celor aleşi, stăpâni ai existenţei! Deoarece se pare că acest organ moral sau lege morală există, şi ea este cea care ne diferenţiază de milioanele de specii din jur. Nu numai facultatea noastră de a vorbi articulat, de creaţie şi de cunoaştere a legilor, de a folosi natura în scopurile noastre sau de a visa!

Vorbeam mai sus de ceea ce se întâmplă, care este răspunsul unei conştiinţe sau al unei colectivităţi după un act sau o serie de acte care ies cu deschiderea unui cont demo pentru forturi deschiderea unui cont demo pentru forturi violenţă din tiparul normelor acceptate, din tiparul unei tradiţii pozitive, orgolioase.

Şi mai afirmam că nu rareori acest răspuns este poate la fel de important şi, mai ales, de semnificativ, ca însuşi acel act reprobabil, condamnat de legile morale, ca şi de comunitate.

Poate fi comparat cu răspunsul, reacţia, unui organism atacat deschiderea unui cont demo pentru forturi principii nocive, de bacterii, microbi sau viruşi. Sau care a suferit un accident grav, apt de a-l mutila sau chiar de a-i schimba felul de existenţă, modul de a fi. Cum sunt azi acea armată uriaşă de handicapaţi în urma unor accidente rutiere, tineri în mare parte, care de pe o zi, de pe o oră pe alta, de pe un minut pe altul se trezesc proiectaţi într-un fel de altă existenţă socială: alte persoane în jur, alte abilităţi pe care trebuie să le înveţe cu eforturi penibile şi, mai ales, afrontarea unei singurătăţi ce trebuie populată cu un alt fel de imagini, reflexe şi obiecte, aşa cum un încarcerat, un izolat social trebuie dacă vrea să trăiască în continuare, dincolo de o anume inventivitate creatoare şi practică, să facă apel la unele calităţi de a căror existenţă nu auzise niciodată sau le aflase doar prin a doua mână sau de prin cărţi: curaj pentru fiecare zi şi, mai ales, curajul de a suporta nedreptatea!

De ce a trebuit să mi se întâmple tocmai mie acest lucru?! Curajul aparte de a accepta izolarea, exclus de pe o zi pe alta din masa celorlalţi, cu care până mai ieri împărţia dezinvolt plăcerile şi atributele fireşti ale unei existenţe ce păreau date odată pentru totdeauna.

Calaméo - Amintirile Unui Ambasador Sovietic

Care este răspunsul?! Sigur, nu puţini vor afirma că nu e nevoie de nici un răspuns!

Fuga de vină, fuga lui Cain! Cain, cel al vechii Biblii, ca şi un urmaş îndepărtat al său, Iuda iscarioteanul, avea o reală, o puternică conştiinţă încărcată, vinovată! Fapt care i-a făcut, pe el ca şi pe trădătorul Apostol, să se pedepsească singuri, în spirit sau în trup.

Acea ciudată nevoie de a ispăşi o faptă comisă, chiar şi prin anihilarea celui mai puternic instinct uman, acela al Nicolae Breban, Aura Christi, Solomon Marcus şi Petru Cimpoeşu Gaudeamus Foto: Cristina Breban supravieţuirii.

Iar felul în care au ispăşit, s-au pedepsit cei doi făptaşi, cei doi criminali mai sus amintiţi, arată o anume forţă morală, spuneam, şi poate pentru acest deschiderea unui cont demo pentru forturi, cazul lui Iuda ne preocupă azi în multe comentarii ce tind să facă din el o mostră de comportament uman, chiar şi negativ.

Forţă, curaj de a-şi contempla propria vină, de a trăi cu ea ceas de ceas ca o povară dintre cele mai grele, forţă morală şi curaj pe care, noi, azi, în ceea ce numim modernitate, o întâlnim rar, trebuie s-o recunoaştem; deoarece, cel mai adesea, dacă nu o ascundem, aşa cum unele animale îşi îngroapă excrementele pentru a nu le trăda traseele, noi aruncăm vina pe umerii altora; dacă nu chiar o înfrumuseţăm de-a dreptul, cheltuind nu puţine argumente logice şi false memorii pentru a răsturna ceea ce părea obiectiv şi definitiv, interpretând în asemenea fel evenimentele şi istoria încât vina noastră să strălucească, deodată, ca şi luminile profetice ale unui clarvăzător, ale unui înainte mergător.

deschiderea unui cont demo pentru forturi

Poetici teatrale în oglindă Michel de Ghelderode în căutarea unui teatru teatral Casa Cărţii de Ştiinţă,respectivColecţia Belgica. În primul volum, teatrul acestuia e privit prin prisma celui al lui Deschiderea unui cont demo pentru forturi Artaud, veritabil revelator al punctelor forte ale poeticii teatrale. Comparatist, studiul discerne nu neapărat şi în primul rând asemănările, ci, în lumina lor, deosebirile prin care se legitimează un model dramaturgic personalizat şi foarte original.

Spiritul reformator şi revoluţionar al lui Antonin Artaud nu-şi află neapărat perechea în Ghelderode, acesta din urmă construind din interior o viziune personală, suficientă, oarecum, sieşi şi dependentă de propria statură auctorială şi de locul său definitoriu, Flandra.

deschiderea unui cont demo pentru forturi

Situarea în lumea-lume, dar şi în lumea teatrală, condiţionările alese şi impuse, soluţiile pe care le adoptă pentru o cât mai fidelă redare a unui deschiderea unui cont demo pentru forturi crez artistic sunt dependente, crede şi argumentează autoarea, de portretul inconfundabil al Flandrei: amestec de misticism şi senzualitate, de apetit metafizic şi epicureism nestăpânit, de deriziune şi sacrilegiu, de nostalgie a purităţii. Nu în teritoriul Teatrului cruzimii se întâlnesc cei doi, ci în cel al actului teatral conceput ca gest esenţial, învestit cu eficacitate metafizică şi ontologică.

Pentru amândoi, esenţa teatrului e inseparabilă de ideea paroxismului, a excesului, a nemăsurii. Eliberare de obstacolele înălţate de legile morale şi de ipocrizia socială, recurs la ceea ce Artaud numea precipitat al viselor secrete, gust al crimei, obsesie erotică, sălbăticie, himeră, sens utopic al vieţii şi lucrurilor, canibalism interior, iată liniile prin îmbinarea şi întretăierea cărora Ghelderode alege să se comunice ca om de teatru.

Teatrul şi ciuma, ambele devastatoare şi regeneratoare pentru Artaud, sunt înlocuite la Ghelderode de o altă pereche: teatrul şi carnavalul.

Evenimentele din aniiIa care mi refer aici, marcheazi' o perioadi deosebit de importanti a epocii noastre ii, prin urmare, impun o rcIatare deosebit de veridici. Prezentind cititorilor diferitele figuri istorice, m-am strlduit si le infllipez nu numai in negru sau ln alb. Viaqa este complexi' iar oamenii diferili pi schimbltori. Daci nu linem seama de aceste ade- vdruri, de sub condeiul memorialistului, tn loc de istorie, poate si iasi o faisificare a istoriei. La baza amintirilor oferite atenliei cititorilor au stat nu numai lnregistririle memoriei o sursl foarte importanti, insi nu tntot- deauna de nldejdeci qi mirturia mult mai obiectivd a faptelor qi a documentelor.

Carnavalescul este cheia la care recurge Anca Măniuţiu pentru a desena modelul dramaturgic ghelderodian. Carnavalul şi ciuma, în calitate de paradigme teatrale, se aseamănă prin recurs la gratuitate frenetică, acte absurde şi inutile, transgresare a tabuurilor, dezlănţuire a pulsiunilor inconştiente şi a energiilor sexuale, răsturnare a ierarhiilor şi a ordinii stabilite.

Dar deschiderea unui cont demo pentru forturi simbolice a carnavalului îi răspunde dimensiunea reală şi tragică a ciumei. La Ghelderode, cele două se contaminează şi se înfruntă în variaţiuni infinite pe aceeaşi temă. Carnavalul ireversibil e ilustrat prin minuţioasa analiză aplicată pe două piese ale lui Ghelderode: Mademoiselle Jaire şi Fastes d Enfer, aceasta din urmă comentată şi în oglindă cu Cenci, piesa lui Antonin Artaud care materializează spectacular teatrul cruzimii.

În cel de-al doilea volum, Ghelderode este paseistul inveterat care îşi adaptează obsesiile la stilul şi modalităţile de atac ale avangardei. Mizând pe subversiunea codurilor şi a normelor dramatice tradiţionale şi construind o poetică a contrastelor. Personajul emblematic al clovnului e privit ca model al unui tip de joc excentric, bazat pe neverosimil şi hiperbolă: rebelul Ghelderode sfidează, aidoma lui Charlot, logica sterilă a cotidianului şi convenţiile oricărei arte supuse închistării realist-psihologice.

Graţie libertăţii ludice şi proteismului său, precum şi apartenenţei lui simultane la registrul tragicului şi comicului, clovnul de tip chaplinian devine instrumentul şi arhetipul revelator al condiţiei umane înseşi.

Anticipând poetica deriziunii ionesciene, el compune variaţiuni pe tema reversibilităţii tragicului şi comicului, sensibil şi la bogata ofertă a formelor populare sau marginale de spectacol: Captivă deschiderea unui cont deschiderea unui cont demo pentru forturi pentru forturi două avangarde, cea istorică şi cea de după al doilea război mondial amândouă desconsiderate de autorul care şi-a repudiat epoca şi contemporanii, opera ghelderodiană ilustrează exemplar evoluţia teatrului secolului XX înspre o convergenţă a practicii scenice şi a scriiturii dramaturgice, înregistrând atent mutaţiile survenite.

În fond, dincolo de vechi şi de nou, de strategia furcii privind opțiunile binare, manifeste şi proclamaţii, autentică şi vitală rămâne dorinţa de a face un teatru teatral, deoarece, cum bine spune Ghelderode, a te întoarce la vechi e la fel de pueril ca şi a vrea să faci sistematic avangardă.

Două cărţi despre Ghelderode, desigur, dar şi, mai ales, studii excelent articulate despre teatru, despre poetica spectacolului teatral, despre rostul artei dramatice în lumea noastră. Cărţi citite, răsfoite, cu fişe de lectură drept semn de carte, cu însemnări pe marginea filei.

O cronică, ori două pe lună şi multe promisiuni nerespectate. Această rubrică va recupera, măcar în parte şi telegrafic, restanţele criticei care sunt. Fără nici o ordine sau ierarhie. Dacă baladele sale de odinioară erau ceremonii melodice ale stărilor omeneşti, iar ronsetele specie inventată de Horia Bădescu exersau libertăţile constrângerii, poemele-strigăt de acum vorbesc răspicat şi cu disperare calmă despre timp, trecere, moarte, verticalitate în ciuda seismelor istorice, obstinat pariu pe încă măreţia omului, pe verticalitatea sa, pe înalta sa fragilitate.

Spuneam altădată şi pot repeta că Horia Bădescu, poetul, prozatorul, eseistul, ştie să acorde o atât de intensă, susţinută şi un pic naivă însemnătate condiţiei sale de scriitor, încât împrejurările sunt deschiderea unui cont demo pentru forturi să-i recunoască şi ele însemnătatea şi rostul. Descinderile sale ceremonioase în cetate, atenţia cu care îşi lucrează detaliile aparent minore ale înfăţişării şi discursului chiar când se află între prieteni ţin de aceeaşi luare în serios a unei meniri.

Paşii îi sunt întotdeauna măsuraţi, iar cuvintele şi gesturile cântărite pentru a li se actualiza cât mai multe dintre latenţe. Nu-i atunci de mirare că recunoaşterea se petrece şi dincolo de hotarele ţării, unde misiunile sale culturale l-au purtat.

Horia Bădescu este o prezenţă literară substanţială, cel puţin în deschiderea unui cont demo pentru forturi francofon Franţa, Belgia, Canada ; cele zece volume de versuri traduse, un roman, un eseu, o monografie alcătuiesc, nu-i nici o îndoială, o operă şi sunt în măsură să recomande un scriitor.

Romanul Zborul gâştei sălbatice a apărut la Gallimard Le vol de l'oie sauvage, traducere semnată de Gérard Bayoiar textul revizuit al tezei de doctorat are şansa unei versiuni franceze semnată de Horia Bădescu, alături de acelaşi Gérard Bayo cu titlul La Mémoire de l'etre. La poésie et le sacré Editura du Rocher, seria Transdisciplinarité. Prezenţa sa europeană mai e marcată de volumele Ante portas, Bruxelles, ; Le visage du temps, poeme, ; Le fer des épines, poeme, ; Khuon mat thoi gian, poeme, Strasbourg, ; Les syllogismes du chemin, poeme, Amay-Belgique, ; Nhung tam doan luân cua con duong, poeme, Strasbourg, ; Exercices de survie, poeme, Charlieu, ; Abattoires du silence, poeme, Rochefort du Gard, ; Le vent et la flamme, antologie de poezie, Librairie bleue, Troyes, ; L ombre d un jour, poeme, Paris Traducător din H.

Bayo, H. De a-i spune că el, omul, este sărbătoarea creaţiei şi de a-l ajuta să se sărbătorească pe sine însuşi, să-şi asume un mod de fiinţare care-i instaurează valoarea, sacralitatea sa.

Căci setea noastră de sacru, de Fiinţă rămâne veşnic nepotolită. Şi suntem nevoiţi să constatăm că, după o atât de prodigioasă dezvoltare a cunoaşterii umane, singurul şi ultim adevăr pe care îl putem afirma despre om este cel proclamat acum trei mii de ani de către Marii Greci: «Pe lumea asta-s mari minuni.

Un dosar de lectură reţine comentariile despre poetul român apărute în presa franceză şi belgiană. Poemele lui Horia Bădescu sunt manifeste solemne, grave şi expresive în contra micşorării omului locuitor al satului universal. Cînd am intrat eu în presă la revista Cronica, mai, 68funcţiona Direcţia Generală a Presei şi Tipăriturilor, înfiinţată prin decretul din alt mai, Cele cinci infracţiuni grave erau transcriu dintr-un document de epocă : 1.

Denigrarea realităţii noastre economicosociale 2. Manifestări de naţionalism 3.

Aşteptarea a luat sfârşit! Zeci de vedete şi două echipe impresionante de producţie - cea din Franţa şi echipa Pro Tv - au lucrat cot la cot pentru a le oferi telespectatorilor jocul jocurilor, la cel mai înalt nivel. Emisiunea a fost filmată în fortul original din Golful Oceanului Atlantic, din Franţa. Acolo, ai noştri au fost aşteptaţi de echipa franceză, care are o experienţă de peste 27 de ani în realizarea acestei emisuni. Francezii au colaborat cu producători din 34 de ţări pentru a realiza show-ul Fort Boyard.

Tendinţe obiectiviste 4. Încercări de propagare a misticismului 5. Diverse greşeli politice Tendinţe obiectiviste? Asta cum ar veni? Cred că se trăgea de la obiecţie. Factorii politici de orientare-beton miroseau orice urmă de spirit critic, de obiecţie individualistă. Marşul comun itar trebuia executat în pas de front. Sensul: înainte, spre împliniri măreţe, cum lălăia Radio Bucureşti, necontenit glorificate, ca şi rolul PCR, în frunte cu tovarăşul Ceauşescu, în frunte cu tovarăşa Elena.

Cenzura era o formă a sistemului dea nivela alteritatea. Trebuia scris după canonul apărat de miliţienii propagandistici, fără abateri, fără devieri de la dogmă. Asta îmi aminteşte de ochelarii suprarealistului Marcel Marcien pictura are şi un titlu: L Introuvable : cu o singură lentilă montată pe mijloc, ca, normal, să nu se vadă nimic prin ei.

  1. Nintendo Suntem în vârf de "vârstă de vară", chiar înaintea sezonului de joc mai copleșitor.

În cadrul anilor şaizeci-şaptezeci, Direcţia Presei apăra straşnic monismul marxist. Aplica profilaxia comunistă contra celor vinovaţi de viziune negatoare a socialismului, de misticism, de evazionism, de erotism. Cum era percepută ideea de cenzură?

Redactorii plaţi, servili, uşor de dăscălit abordau problematica în stil pompieristic. Cenzorii erau tabuizaţi. Alţii încercau să strecoare corectări de directivare, să pună surdină tonului triumfalist, angajărilor lozincarde. Sigur că nu era de colea să driblezi îndrumarea, sub nasul vigilent al cenzurii.

În România, după Reforma dins-a publicat sub control permanent. Mai întîi brutal, dur pe timpul Dej- Pauker, făceai puşcărie nu numai dacă scriai ceva interzis, ci şi dacă citeai ceva interzis ; apoi, după ce Ceauşescu a abolit, chipurile, cenzura, în 77, controlul a devenit ceva mai mascat, dar şi mai perfid. Cine n-a fost cenzurat habar n-are ce diabolic era cenzorul-torţionar. Te reclama sus că ai avut obiecţii la îndrumare.

Tendinţele alea obiectiviste! Cred că atunci s-a inventat a-l scrie pe X la Securitatedar şi a-l re-scrie: cenzorul îţi rescria articolul din foarfecă, precum frizerul. Excedat de seria de ciupeli caremi făcuseră de nerecunoscut un eseuaş, tehnoredactorul Cronicii, Valer Mitru, minunatul nea Mitru, a găsit soluţia. A renunţat la semnătura mea, Magda Ursache, şi mi-a găsit un pseudonim adhoc: Traian Dăscălescu.

Nu cred că foarfeca-şefă a Direcţiei Presei, Traian Ţanea, a gustat asta.

Urmărește-ne pe social media:

Mărturisesc: n-am menţionat acest pseudonim în fişa mea de scriitoreasă. În fapt, trebuia trecut deschiderea unui cont demo pentru forturi în colaborare cu.

Citation preview PREFAŢĂ Cartea aceasta de istorie politică este scrisă de un om care nu se îndeletniceşte nici cu istoria propriu zisă, nici cu politica. Ea s-a născut dintr-o nedumerire şi a fost scrisă pentru a răspunde la o întrebare, pe care autorul nu oboseşte să şi-o pună de zece ani: este posibilă o revoluţie spirituală?

Am avut probleme cu cenzura de la începutul începutului: cînd am încercat să debutez în Iaşul literar patronat de ilegalistul D. Ignea, muncitorul cu părul cărunt. Moment: pe Blaga nu l-am studiat la facultate, era nevalabil ideologic ; Crohmălniceanu îl mai ocăra pe A. Baconsky pentru că se lăsase deviat de acelaşi Blaga şi-i pomenise numele în Steaua.

Nicolae Iorga era bete noire cînd mi-am ales eu teza de licenţă, condusă de profesorul C.

Informațiiimportante