Obligațiuni de opțiuni încorporate.
Prin natura lor, obligaţiunile convertibile sunt instrumente hibride, deoarece încorporează trăsături atât ale pieţei de datorii, cât şi ale pieţei de titluri, pentru investitori şi emitenţi; totodată, ele prezintă rate ale obligațiuni de opțiuni încorporate mai scăzute decât obligaţiunile convenţionale, deoarece oferă un profit potenţial mai mare.
Obligaţiunile convertibile sunt emise atât de guverne, cât şi, în proporţie mai mare, de către firme.
Ele pot fi convertite în: alte instrumente de datorie; în acţiuni ale altor firme de unde şi denumirea de obligaţiuni şanjabile ; în acţiuni ale unei corporaţii.
Preţul prestabilit poartă denumirea de preţ de conversie şi este determinat înainte de emisiune.
Acest preţ este mai mare decât preţul curent de tranzacţionare al acţiunilor unei firme. Dezavantajele emitenţilor: — acest tip de obligaţiuni nu este, de regulă, acceptat pentru tranzacţii swap, deoarece termenul de scadenţă a obligaţiunilor este nesigur — investitorii pot proceda la conversie în cadrul perioadei de conversie stabilite; — dacă emitentul prezintă un randament înalt al dividendului, rata cuponului poate fi prea ridicată pentru a mai permite economii de costuri semnificative.
Avantajele investitorilor: — venituri fixe garantate, până la conversie, faţă de rentabilităţi ale dividendelor; — în cazul conversiei, numărul de acţiuni este cunoscut şi nu există costuri de brokeraj; — clasarea obligaţiunilor într-o categorie superioară faţă de titlurile de natura acţiunilor, în cazul în care emitentul intră în lichidare.
Dezavantajele investitorilor: — dacă obligaţiunea include caracteristici de opţiune call pentru emitent, poate surveni o conversie forţată, în cazul în care preţul obligațiuni de opțiuni încorporate depăşeşte un anumit nivel, convenit, al preţului de conversie; — lipseşte orice efect gearing, în ceea ce-l priveşte pe emitent — gearing-ul este coeficientul dintre datoria emitentului şi capitalul sub formă de acţiuni obişnuite al acestuia.
